M-am ridicat nervoasă din pat, te-am smuls de pe pereți, de pe noptieră, din dulap, de pe aşternuturi şi te-am aruncat cu dor într-o cutie, cutia cu pantofii de la tine.
Te-am legat fedeleş cu scotch, cu altul decât cel pe care obişnuiam să-l bem împreună. M-am asigurat că nicio particulă de oxigen n-are acces la tine, aşa cum mi-ai refuzat tu mie accesul la linişte şi pace.
Te-am capturat acolo şi-am alergat cu tine în brațe până la locul în care obişnuiai să-mi torni licori pentru dureri de suflet şi pastile pentru inimă.
Am urcat cu greu pe norul ăla prăfuit şi-am încercat să decid cum să scap de tine.
Te-aş fi putut îngropa în spuma mării, lăsandu-te să pluteşti aievea printr-o infinitate de ceruri goale.
Te-aş fi putut îneca în pămantul cu care ai aruncat în mine când ți-am mărturisit că eşti cel mai iubit dintre ei, dar s-a topit pe mine şi m-a colorat cu întuneric.
Am ales însă altceva, te-am mângâiat, te-am modelat şi te-am măcinat într-un milion o sută şapte cristale de zahăr şi mi te-am aruncat în ceaşca de cafea.
Şi-aşa nu mai aveam miere.
251117
Te-am legat fedeleş cu scotch, cu altul decât cel pe care obişnuiam să-l bem împreună. M-am asigurat că nicio particulă de oxigen n-are acces la tine, aşa cum mi-ai refuzat tu mie accesul la linişte şi pace.
Te-am capturat acolo şi-am alergat cu tine în brațe până la locul în care obişnuiai să-mi torni licori pentru dureri de suflet şi pastile pentru inimă.
Am urcat cu greu pe norul ăla prăfuit şi-am încercat să decid cum să scap de tine.
Te-aş fi putut îngropa în spuma mării, lăsandu-te să pluteşti aievea printr-o infinitate de ceruri goale.
Te-aş fi putut îneca în pămantul cu care ai aruncat în mine când ți-am mărturisit că eşti cel mai iubit dintre ei, dar s-a topit pe mine şi m-a colorat cu întuneric.
Am ales însă altceva, te-am mângâiat, te-am modelat şi te-am măcinat într-un milion o sută şapte cristale de zahăr şi mi te-am aruncat în ceaşca de cafea.
Şi-aşa nu mai aveam miere.
251117